Connect with us

ADEVĂRUL NESPUS ! RUȘII AU RESTITUIT ÎN ÎNTREGIME TEZAURUL ROMÂNIEI, DAR NU ȚĂRII NOASTRE !

658x0_tezaur

De Citit

ADEVĂRUL NESPUS ! RUȘII AU RESTITUIT ÎN ÎNTREGIME TEZAURUL ROMÂNIEI, DAR NU ȚĂRII NOASTRE !

Unul din cele mai bine păstrate secrete ale secolului trecut este tezaurul României, despre care s-a spus multă vreme că a încăput în mâna rușilor.

Adevărul e mult mai amplu și are tot soiul de implicații la nivel înalt care, dacă ar fi știute, ar destabiliza echilbrul european!
Studiind problema datoriei istorice a Germaniei față de România de 18 miliarde de euro, am găsit în arhive o conexiune cu totul neașteptată în alt dosar nerezolvat al istoriei: profesorul universitar și diplomatul german Ernst Jäckh(1875-1959) scrie în Memoriile sale „DergoldenePflug. Lebensernteeines Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 382) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la București din 7 mai 1918. Iată, răspunsul poate fi găsit, nu exclusiv la Moscova, ci chiar în inima Europei, la Bruxelles.

Totul pornește de la studierea ”traseului aurului” din documente vechi și tratate, arată corectnews.ro.Datele prezentate aici arată povestea reală a traseului Tezaurului: Rusia – Germania –Franta, o istorie pe care Bruxelles-ul nu ar dori ca românii să o cunoască.

Problema tezaurului a fost reșapata periodic, asemeni unei povești cu zâne, adică fără vreo finalitate concretă, de politicienii României. Pentru că sună bine. Pentru că 90% dintre români cred că problema tezaurului este importantă. Pentru că un secret nu este niciodată suficient de bine ascuns dacă asupra subiectului se așterne o tăcere absolută. Pentru început, iată traseul cronologic al istoriei Tezaurului.

23 noiembrie 1916: Capitularea Bucureștilor, Capitala României, în fața trupelor de ocupație germană.În zilele următoare, Statul Major și Comandatură germană au ocupatHotel Bulevard, Capșa și Athéné Palace.

Guvernul român în exil ”exportă” tezaurul la Moscova

12-14 decembrie 1916: Tezaurul este încărcat, la Iași, în vagoane, cu direcția Moscova. Transportul viza exclusiv aurul României (o cantitate de 93.400kg aur) deținut sub formă de lingouri, monede diverse și bijuterii. Pornește către Moscova al doilea transport cu valorile Băncii Naționale a României din care, aur efectiv în valoare de doar 574.000 lei aur (echivalentul a circa 170 de kg aur). În total: 93.570 kg aur au luat drumul Moscovei, în cele două transporturi. Au dispărut exact 93.540 kg de aur. Rețineți cifra: este cantitatea de aur pe care o vom regăsi, cu o precizie uluitoare, în păienjenișul armistițiilor și tratatelor de pace de după Primul Război Mondial: transportată de la Moscova la Berlin și apoi în somația Antantei către Germania de a restitui „aurul României sau al Rusiei”.

7 mai 1918: România semnează Tratatul de Pace de la București, un document umilitor, dintre România pe de o parte și Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia pe de altă parte. Dincolo de cedările teritoriale impuse, România a cedat controlul activelor Băncii Naționale către trupele de ocupație germane. Din interpretările asupra acestui tratat rezultă că România ar fi renunțat la Tezaur, o dată cu documentele referitoare la acesta aflate în custodia BNR. Profesorul universitar și diplomatul germanErnst Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale (Stuttgart, 1954, p. 382) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la București. Se pare că România ar fi renunțat atunci la dreptul de proprietar al tezaurului.
Aurul pleacă de la Moscova la Berlin

27 august 1918: Acordul financiar germano-rus, semnat în continuarea Tratatului de la Brest-Litovsk, prevede daune de război și compensări pentru prejudiciile aduse Germaniei prin confiscarea și sechestrarea averii germane în Rusia. Compensarile în aur făcute de Rusia în contul Germaniei se efectuează, conform tratatului, în două tranșe: prima de 42.860 kg aur și a doua de 50.676 kg aur. În total: 93.540 kg aur. Sunt singurele tranșe prevăzute concret în tratat din cantitatea de aur pe care Moscova ar fi urmat să o trimită către Berlin (circa 245.500 kg aur) și, totodată cantitățile de aur care au ajuns ulterior la Berlin.

10 septembrie 1918: se efectuează primul transport de 42.860 kg aur de la Moscova la Berlin

30 septembrie 1918: al doilea transport de 50.676 kg aur ajunge la Berlin

11 noiembrie 1918: Armistițiul de la Compiegne marchează înfrângerea Germaniei și anulează Tratatul de la Brest-Litovsk, Acordul Financiar ruso-german și Tratatul de Pace de la București. Conform armistițiului semnat între Germania, Franța și Regatul Unit (art. XIX – Clauze financiare), aurul ar fi trebuit să fie predat puterilor Antantei care au declarat că-l vor ține în custodie până la semnarea unui acord de pace. Formularea exactă din armistițiu este:„Restituirea aurului rusesc sau românesc capturat sau în aflat custodia Germaniei”.Este clar că textul din armistițiu se referă la cele 93.536kg aur transportate de la Moscova la Berlin în septembrie (cantitate echivalentă cu cea a Tezaurului României trimis, spre păstrare, la Moscova).

23 iunie 1919: I.I.C.Brătianu se interesează într-un memoriu trimis d-lor Clemenceau (prim ministru al Franței), ministrului francez de Finanțe Klotz și mareșalului Foch dacă aliații au primit de la germani vreo cantitate de aur în contul României. Răspunsul ministrului francez de finanțe este negativ.

Rusia nu a cerut niciodată Germaniei aurul României!

28 iunie 1919: se semnează Tratatul de la Versailles, iar Rusia, deși NU participă la semnare, are conform art. 116 a acestui tratat posibilitatea de a solicita direct pretenții de despăgubire Germaniei. Cu toate acestea, Rusia nu a cerut niciodată înapoi cantitatea de 93.540 kg aur transportate de la Moscova la Berlin în septembrie, în baza tratatului financiar ruso-german, anulat prin armistițiul din noiembrie 1918.

16 aprilie 1922: prin semnarea Tratatului de la Rapallo, Germania recunoaște Rusia sovietică. Totodată Germania renunță conform art. 2 al tratatului la orice pretenție de despăgubire împotriva Rusiei (Atenție: pretenții admise la Brest-Litowsk și anulate ulterior de Aliați) cu condiția ca nici Rusia să nu despăgubească țări terțe pentru confiscările și naționalizările pe urma revoluției din Rusia. Reamintim că, inițial, România a pierdut controlul asupra Tezaurului aflat inițial la Moscova în urma sechestrării acestuia de către regimul instaurat de Lenin. După ce tot Germania ar fi trebuit conform tratatelor în vigoare (Tratatul de la Versailles) să despăgubească Rusia cu aurul 93.540 kg aur primit după Brest-Litowsk, tot Germania indirect renunța condiționat la pretenții de despăgubire din partea Rusiei pentru averile confiscate de către Rusia țaristă și bolșevică. Deoarece cele mai mari plasamente de capital din Rusia erau germane, firesc că Rusia nu ar fi intenționat să ne restituie tezaurul și să se oblige din nou la plată față de Germania cu sumele fabuloase stabilite la Brest-Litowsk. Mai mulți delegați ai statelor participante, printre care și Brătianu, condamnă acest tratat pentru că favorizează Rusia. A plătit cumva Lenin pentru prietenia ruso-germană cu aurul românesc?

Rusia nu a cerut niciodată Germaniei aurul României!

28 iunie 1919: se semnează Tratatul de la Versailles, iar Rusia, deși NU participă la semnare, are conform art. 116 a acestui tratat posibilitatea de a solicita direct pretenții de despăgubire Germaniei. Cu toate acestea, Rusia nu a cerut niciodată înapoi cantitatea de 93.540 kg aur transportate de la Moscova la Berlin în septembrie, în baza tratatului financiar ruso-german, anulat prin armistițiul din noiembrie 1918.

16 aprilie 1922: prin semnarea Tratatului de la Rapallo, Germania recunoaște Rusia sovietică. Totodată Germania renunță conform art. 2 al tratatului la orice pretenție de despăgubire împotriva Rusiei (Atenție: pretenții admise la Brest-Litowsk și anulate ulterior de Aliați) cu condiția ca nici Rusia să nu despăgubească țări terțe pentru confiscările și naționalizările pe urma revoluției din Rusia. Reamintim că, inițial, România a pierdut controlul asupra Tezaurului aflat inițial la Moscova în urma sechestrării acestuia de către regimul instaurat de Lenin. După ce tot Germania ar fi trebuit conform tratatelor în vigoare (Tratatul de la Versailles) să despăgubească Rusia cu aurul 93.540 kg aur primit după Brest-Litowsk, tot Germania indirect renunța condiționat la pretenții de despăgubire din partea Rusiei pentru averile confiscate de către Rusia țaristă și bolșevică. Deoarece cele mai mari plasamente de capital din Rusia erau germane, firesc că Rusia nu ar fi intenționat să ne restituie tezaurul și să se oblige din nou la plată față de Germania cu sumele fabuloase stabilite la Brest-Litowsk. Mai mulți delegați ai statelor participante, printre care și Brătianu, condamnă acest tratat pentru că favorizează Rusia. A plătit cumva Lenin pentru prietenia ruso-germană cu aurul românesc?

5 decembrie 1918: potrivit documentelor aferente armistițiului din 29 noiembrie, o cantitate formată din două tranșe de 42.866 kg aur, respectiv 50.676 kg aur (un total de 93.536kg aur) pornesc, în două vagoane, pe linia ferată Mainz – Saarbrücken către căile ferate controlate de Aliați, pe riscul Guvernului francez.

ianuarie 1919: În memoriul delegației române de la Conferința de Pace de la Paris, se arată că, în ce privește chestiunea Tezaurului, „Poate n-ar fi de dorit să i se ceară Germaniei, ca o categorie de despăgubiri, dar dl. Danielopol consideră că faptul de a face Germania garantă a acestei restituiri ar putea avea ca efect prezervarea acestor bunuri și asigurarea lor”.

sursa:www.cancan.ro

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

More in De Citit

To Top