Connect with us

Diferența dintre un domn și un prost

De Citit

Diferența dintre un domn și un prost

Am întâlnit mulți bărbați la viața mea: de la colegi până la necunoscuți pe stradă. Unii domni, alții bădărani. Care este diferența dintre un domn și un prost? Unul are clasă, celălalt trebuie să se mai nască de câteva ori.

Un domn are stil, vorbește corect gramatical, nu împrăștie o dâră de parfum în urma lui, știe să asculte, iar singura lui bijuterie este ceasul. Un prost este bădăran (și mă tem de un pleonasm), vorbește mult și prost, se laudă când nu e cazul, își toarnă sticla de colonie ieftină să simtă și vecina de la colț că folosește parfum bărbătesc și în niciun caz nu știe să asculte pentru că el este buricul pământului.

Un domn nu caută perfecțiunea din reviste, ci o femeie care știe să iubească, o femeie care își acceptă defectele și slăbiciunile, frumoasă și în niciun caz vulgară, elegantă și nu în ultimul rând puternică. Un domn știe că o femeie poate fi partenerul pe care se poate baza o viață întreagă.

Dar prostul? Un prost vrea un pachet după standardele impuse de cancanuri, de preferat nu foarte inteligentă pentru că are nevoie să se simtă „bărbat” în fața ei. Un prost își dorește o femeie-trofeu pe care să și-o dorească și alții ca el, dar pe care să nu o mai aibă nimeni.

Un domn nu se ascunde în spatele cuvintelor, el acționează. Un prost vorbește încontinuu și nu face mare lucru.

Un domn știe să fie bărbat: oferă protecție, atenție, duritate și sensibilitate atunci când trebuie. Un domn știe să-și seducă femeia, știe să o facă să se simtă doamnă când a ieșit pe ușă, știe să-i ofere încrederea necesară pentru a fi femeia pe care și-o dorește în dormitor.

Un prost face pe durul tot timpul pentru că el este bărbatul “greu de prins”, își neglijează femeia din același motiv, ba mai mult decât atât, o judecă dacă i se pare nonconformistă, este orgolios și nu are niciodată o explicație pentru acțiunile sale.

Un domn știe când să ofere flori, un prost o face când greșește.

O femeie adevărată își dorește în viața ei un domn și nu un prost. Fetelor, să țineți minte un lucru: Când știi cât valorezi, nu te opri până nu obții ceea ce ți se cuvine! Și nu mă refer la acea valoare pe care femeile-trofeu și-o asumă, ci la principiile de viață și moralitate.

Prostul meu nu este acel bărbat lipsit de inteligență, ci mai degrabă un bărbat care nu a înțeles că un cuplu înseamnă un dans în doi.

sursa: beautytips.ro

Poveste adevărată: “Logodnica mea a paralizat înainte de nuntă. Cât să aștept până s-o părăsesc?”

Probabil ce urmează să citiți o să vă facă să credeți că sunt un monstru. Și totuși, înainte de a mă condamna, vă rog să vă puneți în locul meu și să-mi răspundeți sincer – mai ales că Internetul ne garantează anonimatul – dacă nu ați gândi exact ca mine.

Povestea mea de dragoste cu logodnica mea a început în urmă cu un an jumate. A fost dragoste la prima vedere, acel gen de sentiment care mie cel puțin nu mi se mai întâmplase până atunci, deși fusesem căsătorit și am un copil de 5 ani pe care-l cresc singur. Eram perfecți împreună, aveam aceleași preocupări, pasiuni comune, gusturi similare. Probabil prea multe se potriveau ca să fie real. Dar la vremea aia nu ne gândeam la asta. Credeam că nu-mi poate sta nimic în cale.

Și o vreme așa a fost. Toate s-au aliniat, ca planetele: ea găsise un job excelent în orașul meu, după numai șase luni ne-am mutat împreună într-o casă mai mare și am stabilit data nunții. Nu avea rost să așteptăm, eu am 40 de ani, ea are 35. Amândoi știam că ceea ce găsisem era ceva real și că trebuia păstrat cu orice preț.

S-a întâmplat să aibă un accident cerebral vascular în luna de pregătire a cununiei. Nimeni nu știe de fapt de ce. Cert e că s-a întâmplat și că medicii spun că e puțin probabil să se mai recupereze vreodată.

Are partea stângă complet paralizată, nu poate vorbi, nu poate merge și nu se poate hrăni. Au trecut deja șase luni de coșmar de atunci, luni în care am încercat să fiu și un soi de soț/infirmier pentru ea, și să continui să fiu tată pentru copilul meu. Dar în fiecare ceas m-am întrebat ce e de făcut pe viitor?

Sunt conștient că a o părăsi acum echivalează cu a-mi lua înapoi promisiunea pe care i-am făcut-o atunci când am cerut-o de nevastă. Chiar dacă nu am ajuns să ne căsătorim nu înseamnă că nu am vorbit serios atunci când am cerut-o. Eram convins că ea este femeia pe care am așteptat-o toată viața.

Totuși, privind cum arată viața mea acum îmi dau seama că este o povară pe care n-o pot duce. Nu pot să fiu în continuare și părinte singur, și infirmier și să îmi închei practic viața ca bărbat la 40 de ani. Nu e corect nici pentru mine, nici pentru copilul meu, să-l supun la o astfel de situație.

Desigur, viața e nedreaptă, o să spuneți. Nu e nimeni vinovat că ni s-a întâmplat asta, mi se spune, de asemenea. Oamenii din jurul nostru nu fac decât să-mi spună că nu vor să fie în locul meu. Nici eu n-aș vrea, dacă aș putea. Mă întreb cât ar trebui să aștept ca să nu par un monstru, și s-o internez într-o clinică specializată. Desigur, și asta e o problemă la noi, pentru că nu există o soluție ieftină pentru asta, dar probabil că aș putea să fac un efort.

Alții îmi spun că unele cazuri s-au recuperat spectaculos, și că trebuie să avem răbdare. În șase luni progresele ei sunt minime. Poate să vorbească foarte greu, de mers nici nu poate fi vorba, dar chiar și așa… ceva, o parte importantă din ea, așa cum am cunoscut-o eu, s-a pierdut. Mă tem că iremediabil. Mi-e destul de clar că nu aș face decât să sper în zadar că o să revină lucrurile la momentul inițial.

Între timp viața va trece. A mea poate mai greu decât a ei, dar adevărul e că nu se știe niciodată. Viața mi-a arătat că lucrurile se pot schimba radical când nu te aștepți, și adevărul e că nimeni nu poate știe ce-l așteaptă.

Mie mi-e destul de greu să iau o decizie, oricare ar fi ea: atât a rămâne în relația asta, cât și a pleca. Cu toate durerea pe care o simt pentru ceea ce am pierdut deja, mi se pare că unica decizie rațională ar fi să plec. Dacă îmi poate da cineva o altă soluție aș fi bucuros s-o aflu.

Tu ce parere ai? Ce sfat i-ai oferi?

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

More in De Citit

To Top