Connect with us

Lucruri pe care o să le înțeleagă doar cei care au copilărit în anii 90-2000. Dacă ai trăit ASTA, dă mai departe

De Citit

Lucruri pe care o să le înțeleagă doar cei care au copilărit în anii 90-2000. Dacă ai trăit ASTA, dă mai departe

Eu n-am copilărit în „Generația cu cheia la gât”, ci prin anii 2000, când toți colegii mei erau considerați destul de inteligenți în școala primară, cât să-și țină cheia în buzunar ca oamenii, în loc s-o poarte ca o talangă.

NU ERA CHIAR AȘA DE RĂU SĂ CREȘTI CU TELEVIZORUL
Tuturor proștilor fuduli le place să spună că televizorul tâmpește. E un fel de șlagăr al omului bătrân și complexat, care nu mai înțelege lumea în care trăiește și preferă să simplifice totul într-o frază.

Oamenii o să se uite la lucruri tâmpite și asta nu o să se schimbe niciodată. Dacă n-ar avea emisiuni cu Oana Zăvoranu, ei ar sta să se holbeze după nori care seamănă cu ****, decât să se uite la emisiuni culturale și educative, că mass-media e în primul rând o formă de divertisment (da, chiar și când ar trebui să fie o formă de informare).

Ai mei munceau amândoi cam opt-zece ore pe zi și locuiam într-un cartier în care familia mea nu știa pe nimeni și nu prea erau copii. Așa că televizorul mi-a fost cumva dădacă, bonă, educator și divertisment.

Mă trezeam, îmi făceam un sandviș cu margarină și sare și mă puneam în fața ecranului să urmăresc o casetă video piratată de la Disney, Cartoon Network pe vremea când era în engleză sau Animal Planet, că-mi plăcea mult cum vorbea Steve Irwin la emisiunea aia cu crocodilii, chit că tot o emisiune de genul ăla, doar cu pisici de mare, i-a adus moartea.

Asta m-a ajutat să învăț o altă limbă, pe lângă toate lucrurile interesante din documentare. Pe la patru ani, mă lovea educatoarea cu rigla peste unghii, că le ziceam lucrurilor în engleză și nu-n română, din simplul motiv că aia am învățat de la televizor.

Pentru mine școala primară a fost un chin în sine c-a trebuit să învăț în română chestii învățate instinctiv în engleză de la TV. Și probabil datorez orice brumă de simț al umorului, valori morale și înțelegere cutiei ăleia luminoase, care m-a învățat practic tot ce aveam nevoie și ce n-aveau timp ai mei să facă…

Dacă ar exista un Ion Creangă al vremurilor noastre şi care s-ar fi născut prin 90 povestea lui ar începe aşa: „Stau câteodată şi-mi aduc aminte de cum vorbeam eu pe mIRC şi pe Messenger, cum toceam tenişii de fotbal şi de cum trăgeam cu cornete după pisici”.

Asta e povestea noastră.

Asl pls?

Iar apoi ai trecut la nivelul următor

Jucai fotbal până când mingea ajungea să arate aşa.

Şi doar cu tenişii aceştia în picioare te simțeai fotbalist.

Te chinuiai să ai cel mai cool profil de Hi5

Odc, bunicul Filelist-ului.

Te luptai să salvezi prințesa

Şi rupeai butoanele la Mortal Kombat.

Aşa făceai pe Dj-ul

Voiai să îl faci mare pe Tamagotchi

Distracția de la „Nu te supăra frate”

Guma la metru din care nu voiai să dai nici măcar un milimetru.

Te tatuai cu abțibildurile de la gumă

Mirosul coperților de la caietele de şcoală.

Până şi adulții se transformau când vedeau asta:

Dischetele de 1,44 Mega Bytes

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

More in De Citit

Popular

To Top